Se măsoară doar în adâncime în zilele acestea.
Se măsoară doar în truda poverilor. Se judecă greutatea și prețul lucrurilor prin plângerea cărăușului și a umerilor lui.
Se măsoară în adâncime pentru că limita cunoștinței umane nu a descoperit ce înseamnă cu adevărat înălțimea, perspectiva din distanță superioară.
Carnea ne ține împovărați deoarece e singura parte a treimii noastre ce suferă o asemenea corupție a nevoii egoiste, a cerșetoriei neîncetate.
Se măsoară în adâncimea exterioară lumii dintr-o curiozitate creată din frica cunoașterii adâncimii sufletului, a adâncimii identității. Excluzând identitatea dată de Creator, acum ne adâncim în disperarea căutării unei noi rădăcini care să ne ofere scopul.
Se măsoară doar în adâncime, deoarece golul e creat de om. Aceasta e spirala filozofiei micșorându-se la infinit.
Devenim ceea ce apărăm. Apărând filozofia și adâncimile ei, nu putem deveni altceva decât o fântână fără fund, însă goală, nu pentru că nu am avea ceva de oferit, ci pentru că ceea ce oferim este trecător fără o sursă eternă de izvorâre.
Măsurând în înălțime, comparând spre excelare, legile se schimbă. Da, omul rămâne încă responsabil de a afla, însă se naște în el sentimentul împărtășirii, sentiment necorupt de mândrie, ci influențat de dragoste, un element contrar condiției umane, ce împinge omul spre împărtășirea perspectivei superioare, emoției superioare.
Singurul lucru al cărei adâncimi va avea vreun rost să fie aflată, este temelia lucrului, adică fundația. Aflând temelia vei afla și posibilitatea înălțării.
Dacă fundația identității tale este Cuvântul lui Dumnezeu, atunci tu ești cine spune El că ești. Dacă fundația ”casei” tale este săpată în stânca de la Golgota, atunci singura direcție spre care casa ta va fi înălțată, e spre ceruri.
(Pilda cu casa clădită pe stâncă și pe nisip- Matei 7:21)- Nu poți testa tăria unui om fără a-l trece prin probleme.
Mai bine să ai ”probleme” lăsate de Dumnezeu, decât să fii liber sub blestemul confuziei.
Mai bine să ai granițe groase, pentru o vreme, decât să nu știi în ce ”țară” te afli, fiind invadat din toate direcțiile de entități străine, neștiind dacă undeva, măcar în depărtare, există vreun zid ocrotitor, vreun Creator, ori măcar o putere ce ne separă de necunoscut.
Paul Vețan