Serviciul divin de duminica dimineața cuprinde două aspecte esențiale ale vieții de credință:

  • minunea închinării
  • serviciul de învățătură și evanghelizare.

Majoritatea oamenilor cred că închinarea înseamnă rugăciune și cântare. Acestea sunt doar elementele ei. Închinarea adevărată înseamnă cu mult mai mult:

  • să dai lui Dumnezeu onoarea sau cinstea cuvenită, arătând în felul acesta că-I recunoști meritele.
  • Înseamnă să te gândești la Dumnezeu cu un interes izvorât din inimă, în deplină cunoștință de El. Aceasta presupune să faci ceva pentru Dumnezeu și implică întreaga ta ființă.

Închinarea începe în mintea ta, căci ai nevoie să-L cunoști și să-L înțelegi înainte de a putea să I te închini. Coboară apoi în inimă, pentru că dragostea și aprecierea vin de acolo: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta” Deuteronom 6:5

Obiectivul final este „ce faci” când îi spui prin cuvinte și acțiuni că merită închinarea ta. Asta se întâmplă duminica dimineața când ne adunăm la închinare, unul din obiectivele Bisericii fiind acela de a ne închina Lui: ”Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său! Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte!” Psalmul 29:2

Viața sfântă izvorăște din închinare. Când ne concentrăm atenția asupra lui Dumnezeu, lucrurile lumești sunt date la o parte: ” În cele din urmă, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, orice faptă măreaţă, orice este vrednic de laudă, la acestea să vă gândiţi!” Filipeni 4:8

Protecția spirituală vine din închinare, Primim pace sufletească și vindecare: ”Să nu fiţi duşi în rătăcire de tot felul de învăţături străine, pentru că este bine pentru inimă să fie întărită prin har, nu prin porunci cu privire la mâncare, porunci care nu i-au ajutat pe cei ce au ascultat de ele!” Evrei 13:9

Dumnezeu binecuvântează ascultarea: ”te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii, cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării. Urmaşii tăi vor pune stăpânire pe cetăţile duşmanilor lor, iar prin sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M-ai ascultat” Geneza 22 : 17 -18

Închinarea începe prin rugăciune și cântare și continuă cu orice facem cu vorba sau cu fapta. Ea nu se sfârșește de îndată ce am plecat acasă, ci continuă pe tot parcursul vieții noastre pe care i-o dăm Lui ca o jertfă, căci și El ne-a dat-o pe-a Sa. ”Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească din partea voastră!” Romani 12:1

Timpul de închinare este urmat de serviciul de învățătură și evanghelizare care vine în întâmpinarea nevoii de a ne hrăni și de a crește de la stadiul de bebelusi născuți din nou, la cel de oameni maturi spiritual: ”Ca nişte copii nou-născuţi, să doriţi laptele duhovnicesc cel curat, pentru ca prin el să puteţi creşte spre mântuire” 1 Petru 2:2

Cei ce sunt învestiți cu rolul și înțelepciunea de învățători în Biserica rostesc în auzul celor „ce au urechi de auzit” (!) mesajul pe care Dumnezeu l-a pregătit după nevoile poporului: unora spre zidire, altora spre a fi adăugați la marea familie a copiilor lui Dumnezeu.

Nouă, așa cum ne îndeamnă Iacov, ne rămâne: „să fim împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-ne singuri” Iacov 1:22